~» swaMp blog «~ » The power of green

“Limba noastra-i o comoara” cum spun mai toti deoarece avem foarte multe injuraturi, si probabil ca din cauza acestui fapt le folosim foarte des, chiar si eu sunt de accord cu acest aspect, pentru ca nu cred ca mai exista alta limba in care sa existe atatea injuraturi si binenteles atatia oameni care sa le foloseasca la orice pas, cred ca romanul nostru injura in proportie de 90% si nu ai cum sa ne intreci in acest sens.Injuraturile la noi se pun pe streama stresului, a aglomeratiei din trafic, cand da guvernul o noua lege, cand se scumpeste benzina taxa de inmatriculare, sau se da o noua lege in care ne ia bani in plus guvernul, sau pur si simplu cand nu suntem multumiti cum ne-a servit ziarul vanzatorul de la chiosc si ne-a trantit restu in fatza ca ultimu om de pe strada.

Etimologia cuvantului “pula” probabil cel mai folosit cuvant la o injuratura pe care o trage romanul.

Acest cuvant are o lunga traditie in limba romana, desi a fost vitregit de catre lingvistii nostri. In al sau Dictionar etimologic, Ovid Densusianu are curajul sa scrie despre pula. Pula vine din latinescul pulla, -am care este forma feminina a lui pullus, cu sensul de “pui de gaina” sau “pui de animal”. Termenul a ajuns sa fie transferat la persoane si a devenit un nume de alint: sensul lui era apropiat de “puiule”, “dragule”, “scumpete”( folosit cu acest sens de Plaut, Horatiu, Suetoniu ); dupa care a facut un salt in limbajul erotic: un homosexual batran care isi ia drept amant un copil, il numeste pe acesta “puiule”. Nu se stie ce intrebuintare are cuvantul in latina vulgara.

Cuvantul se afla in limba romana inca de la inceputurile ei; de la noi a fost imprumutat de unele popoare vecine, cu sensul pe care il cunoastem si astazi. Astfel, cuvantul a intrat in limba maghiara, iar vecinii nostri nu s-au sfiit sa-si boteze cu el localitatile ( exista sate cu numele Pula in comunele Sopron, Somogy, Komaron, Zala, Tolna, in anul 1225), ba chiar s-au incumetat sa si-l asume drept nume de familie: Pulai Istvan (1608), Pulay Thomas, Georgius Pulaj, Franciscus Pulay etc. ( Pulai ar fi echivalentul lui Puleanu, adica “originar din Pula”).

Nici romanii nu au lasat cuvantul neexploatat. In 1594, in tinutul Simleului (jud. Salaj) domnea un voievod valah cu numele Luca Pula. In comuna Brusturi din jud. Maramures avem localitatea Podpula, iar in Romanii in veacurile IX-XIV(pag.161), lingvistul Nicolae Draganu atesta Pula ca nume de persoana si marturiseste: ” Am cunoscut un chelner cu acest nume”.

Asadar pula e un cuvant cu parfum de antichitate, cuvant cu traditie ignorat de dictionare. In Dictionarul Academiei intalnim banalul “cur”, insa la “pula” se lasa o tacere absoluta - lingvistii romani se fac ca nu l-au auzit niciodata.Asadar, ca poate acuma avem o viziune noua asupra acestui cuvant.

9 comentarii