Cum sa predai o tema la facultate

Am observat tendinţa anumitor studenţi când este vorba de predarea unei teme la facultate. Când trebuie să predaţi proiectul său tema care vă este cerută de către profesor trebuie să ţineţi cont de anumite aspecte. Pot spune că reprezintă un cod care noi, bloggerii îl aplicăm pe blogurile noastre şi presa scrisă face acelaşi lucru, cu mici excepţii de politică a ziarului respectiv.

Prima pagină:

Aspectul grafic al temei contează la prima vedere, acesta face diferenţa între o temă de grad amator şi o temă de grad profesional. Din punctul meu de vedere, prima pagină trebuie să fie colorată cu titlu temei, numele tău complet, grupa din care faci parte şi profesorul pentru care predai tema respectivă. Nu este greşit nici dacă prima pagină are un aspect grafic obişnuit, titlu şi intră direct în tematica respectivă.

Respectarea cerinţei:

Am observat o oarecare nedumerire la acest capitol. Dacă ai o temă de Conspect trebuie să faci un conspect, dacă ai o temă de analiză faci analiză pe subiectul respectiv. Dacă trebuie să faci un rezumat faci un rezumat sau dacă trebuie să scrii un eseu trebuie să scrii un eseu. Nu încurcaţi aceste încadrări de text deoarece s-ar putea ca profesorul respectiv să nu vă ia lucrarea în considerare, eventual riscaţi şi o notă/apreciere negativă.

Descarcă aici versiunea in format PDF

Mulţumiri pentru inspiraţie:Kit Blog

Sursă poze:Kit Blog

CONSPECTUL este notarea sintetică, schematică şi sistematică a datelor şi a ideilor esenţiale cuprinse într-un text. este necesar în etapa de documentare în vederea studiului aprofundat al unei opere literare sau al unui anumit autor.

Organizarea textului unui conspect:

• De regulă, un text informativ exprimă idei, păreri sau puncte de vedere, demonstrate prin argumente şi prin exemple convingătoare;

• Conspectul poate lua forma unei scheme sau a unui tabel în care ideile, argumentele exemplele, exprimate concis, pot fi uşor vizualizate şi extrase la nevoie;

• Ideile şi argumentele pot fi exprimate concis, pot fi uşor vizualizate şi extrase la nevoie.

• Ideile şi argumentele pot fi exprimate prin:

• Propoziţii precise, clare, concise;

• Substantive însoţite de determinanţi.

Etapele realizării conspectului:

1. lectură atentă a textului;

2. lectură reluată, cu scopul identificării ideilor/punctelor de vedere susţinute de autorul textului;

3. notarea ideilor în caiet;

4. reluarea lecturii, cu scopul identificării argumentelor prin care se susţine fiecare idee exprimată;

5. notarea argumentelor aparţinând fiecărei idei;

6. reluarea lecturii, cu scopul identificării exemplelor ce susţin fiecare argument adus;

7. notarea exemplelor corespunzătoare fiecărui argument.

Analiză pe text:

Textele sunt materiale didactice indispensabile în cadrul orei de educat, ie politică (- fie ca surse de informaţii, ca provocare la discuţii, fie ca comentarii, care au rolul de a stimula elevii în sensul dezvoltării propriilor opinii şi judecăţi.

Condiţia de bază (pentru a lucra pe un text este, în ceea ce-i priveşte pe elevi, competenţa de citire, adică (capacitatea lor de a citi textele, de a le înţelege, de a culege informaţii din acestea şi de a corela aceste informat, îi între ele, precum şi cu celelalte informaţii pe care le deţin.

De ce trebuie analizate textele în mod critic?

Cuvântul scris poate avea, pe lângă (înţelesul sau direct şi un alt sens, cu totul diferit, pentru că (autorul percepe evenimentele în mod selectiv, fiind, de regulă (părtinitor. Chiar şi informaţiile lipsă (pot avea valoare informaţională).

REZUMATUL:

Rezumarea este prezentarea succintă, vizând esenţialul, a conţinutului unor texte sau fapte diverse. Se pot rezuma oral şi în scris textele literare epice şi dramatice, textele ştiinţifice şi publicistice, filmele, spectacolele de teatru sau de balet, diverse emisiuni radio şi de televiziune, întâmplări din propria experienţă etc.

Pentru a face un rezumat în scris, puteţi parcurge trei etape:

Pregătirea rezumării;

Redactarea rezumatului;

Corectarea şi definitivarea rezumatului.

PREGĂTIREA REZUMĂRII:

1. Recitiţi textul dat pentru a vă reaminti ideea centrală a acestuia (tema).

Este bine ca în timpul lecturii să marcaţi cu semnul exclamării secvenţele importante din punctul de vedere al sarcinii primite (momentele importante ale acţiunii, personajele, cuvintele referitoare la cadrul acţiunii: locul şi timpul în care se desfăşoară aceasta).

2. Revedeţi textul, încercând să stabiliţi clar momentele subiectului.

Aceste momente pot fi delimitate prin paranteze drepte sau pot fi numerotate. Subliniaţi pe text sau notaţi în caiete cuvintele-cheie, cele care concentrează esenţa textului. Observaţi legăturile logice între secvenţele naraţiunii. Realizaţi un plan simplu al rezumatului, respectând ordinea în care au fost prezentate întâmplările în textul dat.

REDACTAREA REZUMATULUI:

Pornind de la planul realizat, scrieţi rezumatul, ţinând seama de următoarele cerinţe:

Rezumatul să nu depăşească 25 de rânduri;

Să exprimaţi cu propriile cuvinte esenţialul din text;

Relatarea faptelor să fie făcută la persoana a treia a verbului, la timpul prezent al modului indicativ; acolo unde este vorba despre acţiuni anterioare celei despre care povestiţi, puteţi folosi perfectul compus sau mai mult ca perfectul;

Nu faceţi comentarii personale asupra celor povestite şi nu folosiţi mărci afective;

Nu folosiţi regionalisme, arhaisme sau forme populare, forme care pot apărea în textul de bază; transpuneţi-le, acolo unde este cazul, în limba literară;

Mai multe cuvinte/secvenţe care se referă la aceeaşi acţiune pot fi redate mai concis (de exemplu, un gerunziu poate concentra o propoziţie subordonată);

Din rezumat se exclud descrierile, figurile de stil, elementele retorice şi termenii expresivi (interjecţii);

Formulări de tipul “Autorul relatează cu umor… “; “Acţiunea se desfăşoară… ” nu se recomandă, ele fiind specifice comentariului; în rezumat trebuie să vă limitaţi la a prezenţa pe scurt faptele;

Pentru a realiza legătura dintre diversele enunţuri ale rezumatului, puteţi folosi cuvinte şi expresii ca: la începutul, apoi, între timp, de îndată ce, de aceea etc.

VERIFICAREA ŞI DEFINITIVAREA REZUMATULUI:

Recitiţi rezumatul pe care l-aţi realizat. Verificaţi următoarele aspecte:

Referirea strictă la ceea ce se povesteşte, nu la cine şi cum povesteşte (dacă apar asemenea secvenţe în rezumatul vostru, eliminaţi-le);

Logica prezentării şi păstrarea elementelor esenţiale, fără de care un cititor care nu cunoaşte originalul nu ar înţelege despre ce este vorba în rezumatul vostru;

ESEUL:

Scrierea unui eseu sau a unei lucrări personale are cel puţin trei avantaje importante pentru cel care o scrie:

1. Îl sileşte să-şi organizeze gândirea şi să-şi precizeze punctul de vedere cu privire la subiectul lucrării.

2. Îi permite lui (şi profesorului) să descopere anumite calităţi pe care le are şi pe care trebuie să le întărească, precum şi anumite puncte slabe, pe care trebuie să le remedieze, dacă vrea să reuşească în domeniul lui de interes.

3. Scrierea este pasul care completează procesul gândirii şi al Învăţării. Deoarece aproape orice activitate umană cere capacitatea de exprimare În scris, aceasta este În mod clar „o calificare pe viaţă “.

Procesul scrierii unui eseu implică următorii paşi:

I. Precizarea temei eseului.

II. Strângerea şi cercetarea materialului documentar.

III. Structurarea eseului.

IV. Redactarea eseului.

V. Evaluarea critică a versiunii preliminare.

VI. Rescrierea eseului.

I. Precizarea temei eseului.

De obicei un eseu este Întocmit ca urmare a solicitării unui profesor sau a unui grup de studiu. De aceea, pentru a Începe lucrul În mod corect, este important să urmăm regulile de mai jos:

A. Notaţi cu atenţie şi exactitate formularea temei.

B. analizaţi cu atenţie formularea temei, folosindu-vă de Întrebări cum ar fi:

1. Solicită tema o abordare generală sau una specifică?

2.Se cere prezentarea experienţei personale sau a propriilor convingeri ori numai cunoaşterea poziţiilor exprimate de alţii?

3.Se recomandă În special o anumită sursă de informaţii?

4.Se cere doar o descriere a lucrurilor sau şi o analiză a lor?

5. Este necesară discutarea implicaţiilor şi a aplicaţiilor care decurg din concluzii?

II. Strângerea şi cercetarea materialului documentar.

A. Listă bibliografică:

Aceasta este de obicei sugerată de profesor Împreună cu tema eseului. Fiecare dintre lucrările recomandate În listă iniţială poate conduce la alte surse bibliografice, care ar putea fi consultate dacă există suficient timp.

B. Întrebările:

Acestea au rolul de a direcţiona lectura şi de a evita pierderea de timp cu lectura integrală a Întregului material adunat. Cea mai bună abordare este aceea de a pune o serie de Întrebări pentru clarificarea titlului său a temei eseului.

C. Gândirea:

Începeţi pregătirea lucrării cât mai devreme posibil, pentru a permite gândirii să „rumege “subiectul.

1. Fiţi atenţi la idei relevante şi la exemplificări sugestive, pe care le puteţi întâlni curent În jurul vostru.

2. Oferiţi subconştientului ocazia de a vă furniza idei creative de abordare a subiectului.

D. Fişarea materialului:

Toate materialele documentare cercetate trebuie să fie afişate, menţionându-se Întotdeauna sursa (autorul, titlul lucrării, editura, localitatea, anul apariţiei, pagina) din care am preluat o anumită idee, expresie, frază citat etc. Există mai multe metode de afişare:

1. Notiţele făcute pe un caiet (cea mai folosită, dar şi cea mai ineficientă);

2. Fişele de lectură (cea mai eficientă şi mai ieftină metodă clasică de fişare);

3. Notele introduse În baze de date computerizate.

Folosirea fişelor de lectură (foi de hârtie, eventual liniate, de mărimea unei foi A4 tăiată În opt, pe care se scrie pe o singură parte) are avantajul că este la Îndemâna oricui şi permite aranjarea materialului documentar În mai multe feluri, precum şi folosirea lui ulterioară la alte teme de studiu.

III. Structurarea eseului:

Pentru a putea lucra În mod eficient, materialul fişat trebuie triat, eliminând tot ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai uşor după ce am conceput deja structura generală a eseului.

Propunem celor mai puţin experimentaţi În acest domeniu următoarea schemă generică pentru lucrarea scrisă:

A. Introducere:

1. Comentarii cu privire la subiectul eseului – ce Înseamnă şi care este importanţa lui.

2. Ce aspecte veţi prezenta şi de ce?

B. Tratare:

1. Dezvoltarea argumentaţiei În 3 – 4 idei principale, Însoţite fiecare de exemplificarea ideilor.

C. Concluzie:

1. Recapitularea ideilor principale.

2. Concluzie şi implicaţii, eventual viitoare perspective de studiu.

IV. Redactarea eseului:

În această primă redactare a lucrării accentul nu trebuie să cadă pe frumuseţea exprimării, ci pe acurateţea ideilor, ştiind că În final exprimarea va putea fi rafinată mai uşor, dacă ideile sunt clare şi se Înlănţuie În mod logic.

A. Ordinea:

Este bine să Începeţi scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care conţine concluziile. Acest lucru are cel puţin două avantaje:

1. Da orientare redactării, ştiind care sunt concluziile spre care vă Îndreptăţi.

2. Vă asigură convingerea că lucrarea se va Încheia cu o concluzie clară.

B. Stilul:

Stilul reprezintă modul cum ne exprimăm ideile. Acesta trebuie să Îndeplinească următoarele condiţii:

1. Să fie simplu şi direct.

2. Să evite argoul şi exprimarea colocvială.

3. Să conţină fraze scurte.

4. Să fie concis.

C. Formă:

Punerea textului În pagină trebuie să reflecte structura gândirii.

1. Folosiţi titluri şi subtitluri.

2. Fiecare idee principală trebuie să aibă alineatul ei.

3. Folosiţi material ilustrativ. Acesta economiseşte mult text.

4. Delimitaţi clar ideile proprii de cele Împrumutate de la alţii şi menţionaţi Întotdeauna sursele.

5. Întocmiţi o bibliografie a lucrărilor consultate.

V. Evaluarea critică a versiunii preliminare.

A. Momentul evaluării:

Prima variantă a lucrării trebuie lăsată deoparte timp de câteva zile „ca să se răcească “şi pentru că „orgoliul autorului “să se domolească. Această vă va permite o evaluare mai obiectivă a eseului. De asemenea, acest lucru presupune că eseul nu trebuie să fie scris În ultimul moment.

B. Întrebări de evaluare:

Puteţi folosi pentru evaluare următorul set de Întrebări de control:

1. Răspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?

2. Acoperă el cu suficientă adâncime toate aspectele principale?

3. Este conţinutul lui corect şi relevant pentru subiect?

4. Este materialul aranjat În mod logic?

5. Este fiecare idee susţinută În mod corespunzător prin exemple şi argumente?

6. Există o delimitare precisă Între propriile idei şi cele preluate de la alţi autori?

7. Menţionaţi toate sursele şi referinţele?

8. Este corectă lungimea eseului În raport cu scopul ei?

9. Este stilul eseului limpede şi simplu, fără stângăcii şi formulări confuze? (Pentru verificare, citiţi-l cu voce tare).

10. Este textul scris În mod ordonat şi corect ca punctuaţie, gramatică şi ortografie?

C. Procesul evaluării:

1. Dacă găsiţi că vă vine greu să vă evaluaţi singuri propria lucrare, solicitaţi ajutorul unui prieten care este cât de cât competent În acel domeniu.

2. În procesul evaluării, Încercaţi să priviţii eseul din punctul de vedere al celui căruia Îi este el adresat.

VI. Rescrierea eseului:

După ce aţi răspuns la Întrebările de mai sus, sunteţi pregătit pentru a Începe redactarea finală a lucrării.

Înapoi la Cum să…?

Acum că am terminat cu conceptele de text şi explicarea aplicării acestora voi trece la aşezarea textului în pagină corect şi profesional.

Aşezarea textului în pagină:

1.   Titlul trebuie evidenţiat prin caractere cu bold sau o mărime mai mare decât a textului centrat pe mijloc.

2.   Începerea unui nou paragraf trebuie evidenţiată foarte bine.

3.   Setaţi-vă WORD-ul în aşa fel încât atunci când doriţi să începeţi un nou paragraf, acesta să înceapă mereu de la aceiaşi poziţie, duceţi linia de paragraf pe riglă la 1 cm faţă de poziţia standard stabilită de către word, folosirea tab-urilor s-ar putea să creeze neplăceri pe parcursul lucrării.

4.   Textul trebuie aliniat după bunul plac şi după propria viziune din acest considerent, personal recomand că textul să fie pe justify sau pe right, dar să respecte un aliniament acceptabil pe cât este posibil.

5.   După finalul propoziţie se pune întotdeauna semnul de punctuaţie “.” punct.

6.   După punct începerea unui noi propoziţii se face cu un spaţiu urmat de literă mare la începutul propoziţiei.

7.   După orice cuvânt care necesită inserarea unei virgule la sfârşitul cuvântului se lasă un spaţiu urmat de cuvânt.

8.   Structurarea pe capitole sau pe subtitluri prezintă lucrarea profesional, încercaţi să folosiţi aceste funcţii într-o limită acceptabilă de urmărire a textului şi de structură, dacă sunt prea multe pot obosii cititorul sau îl pot deruta.

9.   După fiecare subtitlu sau subcapitol se pune întotdeauna semnul de punctuaţie “:” două puncte.

10. Evidenţierea subtitlului sau subcapitolului se face prin bolduirea literelor şi folosind un font de o dimensiune mai mare decât a textului, trebuie folosit acelaşi font şi aceeaşi mărime la toate.

11. Evidenţierea cuvintelor cheie din text se face prin bolduirea acestora păstrând dimensiunea de font a textului, citatele se dau cu italic în ghilimele iar cuvintele cu o notă importantă se subliniază cu funcţia underline.

12. Dacă este o lucrare care conţine mai multe capitole, titluri, subtitluri, subcapitole creaţi un cuprins elaborat care să le ilustreze perfect după forma scrisă în lucrarea respectivă.

13. Dacă predai o lucrare la facultate îţi recomand să foloseşti funcţia de header and footer din word, în header (partea de sus) vei scrie cu aliniament de stânga numele facultăţii, o poză care să ilustreze universitatea din care face parte această facultate (nu cu instituţia respectivă, ci cu poetul după care această poartă numele, sau oricare alt simbol evidenţiat de către universitatea respectivă) urmat de disciplina la care predai acest proiect şi numele profesoarei de la respectiva disciplină. Cu aliniament de dreapta poţi scrie numele tău întreg şi grupa din care faci parte.

14. Pentru o mai uşoară parcurgere a textului vă recomand să folosiţi un font care să definească foarte bine literele şi să fie rotunjite pentru o mai bună evidenţiere, pentru MAC există fonturi foarte bune din acest punct de vedere, pentru Windows vă recomand să folosiţi: Times New Roman cu caractere de 12 şi spaţiu între paragrafe de 1,5.

15. Penultima pagină, trebuie să conţină Bibliografia. Aceasta poate fi compusă din cărţi care te-au ajutat la întocmirea materialului respectiv sau de pe internet. NU vă mai feriţi să daţi bibliografia şi să vă însuţi voi textele respective, în primul rând ţine de un cod nescris la acest capitol pe care îl cunoaştem cu toţii. În al doilea rând credeţi că dacă nu o să scrieţi bibliografia profesorul nu îşi va da seama că lucrarea are anumite pasaje din alte lucrări/lectură/informaţii culese din diferite surse? Chiar le va căuta şi s-ar putea să vă facă observaţie pentru treaba asta. Sfatul meu este să scrieţi bibliografia indiferent de sursa ei fie şi de pe internet, asta nu înseamnă că tu nu ai făcut nimic… Ai cules anumite informaţii necesare materialului tău şi le-ai introdus, dacă menţionezi sursa de unde ai luat-o profesorul va aprecia acest lucru şi nu înseamnă automat că informaţia pe care ai cules-o nu îţi aparţine, important este că ai ştiut să faci o paginare a textului profesională. Trebuie pusă in ordine alfabetică a autorilor.

16. Setaţi pagina pe formatul A4 şi marginea să fie la 2 cm.

17. Când folosiţi o prescurtare, prima oară daţi numele întreg al companiei după care continuaţi cu prescurtarea (ex: Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) s-a sesizat… CNA doreşte prin această acţiune…)

18. Numerotaţi paginile.

19. Când daţi un citat ghilimelele corecte în conformitate cu legea limbii române în vigoare sunt ” ” deschise şi închise invers, dar în partea de sus.

Folosirea diacriticelor:

E vorba de a scrie româneşte până la capăt o lucrare şi mai ales că suntem români şi avem o limbă română foarte bogată din acest punct de vedere trebuie să îl folosim la maxim. Orice lucrare predată cu diacritice dă dovadă de profesionalism şi de aplicarea conceptului de folosire a diacriticelor. Mai ales în lumea de media şi comunicare se scrie cu diacritice. Uitaţi-vă pe un ziar să vedeţi că se scrie cu diacritice, pe un blog profesional sau pe pagina de internet a unui ziar la un articol.

Aici se aplică conceptul de “readability” (abilitatea de citire), adică uşor de “citit” adică, scanat de către cel care vă citeşte lucrarea. Cititori au obiceiul de a nu citi paginile prima oară şi de a le scana din punct de vedere grafic şi de conţinut.

Pentru a transforma automat un text fără diacritice într-un text care să conţină diacritice vă recomand să folosiţi următorul serviciu

http://srv. Diacritice.com

NU uitaţi să folosiţi opţiunea cu VIRGULĂ în loc de SEDILĂ, deoarece această variantă cu SEDILĂ este o greşeală gramaticală a limbii române, folosirea corectă este cu VIRGULĂ.

VĂ SFĂTUIESC SĂ PRINTAŢI TEMELE CARE LE AVEŢI DE PREDAT, SĂ LE TRIMITEŢI PE EMAIL ŞI EVENTUAL SĂ LE SALVAŢI PE UN STICK DE MEMORIE PENTRU ORICE EVENTUALIATE, DEASEMENEA VĂ RECOMAND CA ATUNCI CÂND LE PREDAŢI CĂTRE PROFESOR ACESTEA SĂ FIE LEGATE.
Sper că sfaturile mele v-au fost utile şi multă baftă la redactarea şi predarea lucrărilor

Descarcă aici versiunea in format PDF

Mulţumiri pentru inspiraţie:Kit Blog

Sursă poze:Kit Blog

1)     Wikipedia categorie:semne diacritice

2)     Wikipedia limba romana

3)     Wikipedia tastatura in limba romana

pe aceeasi tema

• 
  Ce antivirus folosesti ?

  at March 18, 2010

• 
  Banc cu arab

  at March 17, 2010

• 
  Ce aplicatii folosesc pe iPhone

  at March 11, 2010

• 
  Compilatie – lovituri

  at March 10, 2010

• 
  Televiziune de gaming in Romania

  at March 10, 2010